sâmbătă, 6 septembrie 2008

Tatiana Stepa - Durerea femeiască




Muncim, ca nişte sclave, zi de zi,
Frumoase-am fost, pe cel dintâi traseu,
Şi condamnarea de-a ne urâţi,
Chiar voi, ce ne iubiţi,
chiar voi, ce ne iubiţi,
Ne-o daţi, mereu.

Stăm în picioare, încă de cu zori,
Şi vă miraţi că nu mai sunt subţiri,
Dar voi, care vă credeţi tot feciori,
De ce nu arătaţi
, de ce nu arătaţi
Ca nişte miri?


Pe unde ne daţi dreptul de-a munci,
Lucrăm istovitor, cu voi în rând,
Din când în când, în burţi ne daţi copii,
Iar voi plecaţi la altele,
iar voi plecaţi la altele,
Râzând.

V-am tot iertat, v-am tot acoperit,
Şi, să mai amânăm, nu-i înţelept,
Ar fi, să recunoaştem, în sfârşit,
Femeia, n-are, totuşi,
femeia, n-are, totuşi,
Nici un drept.

Şi, uneori, păcătuim curat,
Crezând, prin lacrimi mari, de ochi atei,
Că însuşi Dumnezeu este bărbat
Şi nu le înţelege,
şi nu le înţelege
Pe femei.

Dar, vai, a fost odată prea frumos,
Ca-n filmele de dragoste a fost,
Şi-acum, ne omorâm sârguincios
Şi zilnic ne distrugem, ş
i zilnic ne distrugem
Fără rost

Ne-nvinge viaţa fără orizont
Şi voi ne-nvingeţi, într-un mod câinesc,
Trăim ca nişte văduve de front
Şi mâinile mereu,
şi mâinile mereu
Ni se aspresc.


V-am tot iertat, v-am tot acoperit,
Şi, să mai amânăm, nu-i înţelept,
Ar fi, să recunoaştem, în sfârşit,
Femeia, n-are, totuşi,
femeia, n-are, totuşi,
Nici un drept.

Acum, când auziţi acest reproş,
Priviţi, fără privire, înapoi,
Încuvinţaţi din cap, mărinimoşi,
Şi credeţi că nu-i vorba,
şi credeţi că nu-i vorba
Despre voi.

Şi, totuşi, e vorba despre toţi
Sunteţi la fel de răi şi de flămânzi,
Durerea femeiască pentru soţi,
E-un credit fără giruri, e
-un credit fără giruri
Şi dobânzi.


Vă e urât cu noi, vă e urât,
Şi ne-aţi ucide, dragilor bărbaţi,
Noi nu vă mai rugăm decât atât:
Puteţi să ne jigniţi, să ne-njuraţi,
Dar faceţi-o cu tonul coborât
Şi pân-adorm copiii,
şi pân-adorm copiii
Aşteptaţi.

Alte piese cântate de:



Widget by Scrapur

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Cu ce te pot ajuta?